Povești cu Bastiaan

Ultima zi în Helden

Bastiaan mergea cu un zâmbet larg pe străzile înguste pietruite din Helden în timp ce ultimele raze ale soarelui dispăreau încet după orizont. Era ultima lui zi în acest sat pitoresc unde petrecuse o vacanță minunată. Fusese o vacanță plină de aventură distracție și prietenie. Cu șapca lui roșie și un rucsac plin de amintiri în spate se simțea vesel și puțin melancolic.

În timpul petrecut în Helden Bastiaan își făcuse prieteni noi. Împreună jucaseră de-a v-ați ascunselea ore întregi printre stejarii bătrâni făcuseră plimbări aventuroase cu bicicleta prin câmpurile verzi și râseseră până îi durea burta. Acestea erau momente pe care le-ar prețui pentru totdeauna.

În această seară călduroasă Bastiaan se plimba liniștit pe lângă apa calmă a râului care șerpuia prin sat. Reflecția lui dansa pe suprafața apei în timp ce arunca pietricele peste apă. Privea cum se răspândesc și dispar valurile exact ca timpul său în Helden. Pe măsură ce seara cădea Bastiaan începu să meargă încet spre casă. Căsuța mică unde stătea se simțea ca o a doua casă. Mirosul de chifle proaspete venea din brutăria de la colț umplându-i nările pe măsură ce se apropia. Se gândi la brutarul prietenos care îl saluta în fiecare dimineață cu un zâmbet cald.

Pe drum văzu fețele familiare ale sătenilor care îl salutară prietenos. Toți îl știau acum pe nume și părea ca și cum ar fi locuit acolo dintotdeauna. Aceasta era magia din Helden: satul te îmbrățișa ca pe un membru al familiei chiar dacă erai acolo doar temporar.

Când ajunse la căsuță Bastiaan observă că părinții lui își împachetau deja lucrurile. Mâine urmau să plece acasă înapoi în agitația orașului. Bastiaan simți un nod în stomac la gândul acesta. Nu era încă pregătit să plece; voia să rămână aici să se joace pe câmpurile întinse pentru totdeauna.

Seara trecu cu căldură și râsete. Bastiaan și părinții lui împărtășiră povești despre timpul petrecut în Helden în timp ce se bucurau de o ultimă cină delicioasă la cafeneaua fermecătoare a satului. Timpul zbură și înainte să-și dea seama era timpul să meargă la culcare. Bastiaan stătea întins în pat și se uita pe fereastră la cerul înstelat. Simțea un amestec de fericire și nostalgie. Pleca mâine dar amintirile aventurilor sale din Helden vor rămâne mereu cu el.

În timp ce închidea încet ochii hotărî să nu uite niciodată această vacanță. Se va gândi la oamenii prietenoși la natura frumoasă și la momentele de neuitat pe care le trăise aici. Și cine știe poate într-o zi se va întoarce în acest sat fermecător unde visele deveneau realitate chiar dacă doar pentru scurt timp ca al lui. Cu acest gând Bastiaan în cele din urmă adormi într-un somn profund și liniștit inima plină de amintiri calde ale unei veri pline de bucurie în Helden.